Revoluția Pascală: A Cincea Duminică

Reflecții despre sezonul pascal
Protopresbiter Dr Doru Costache
Partea a cincea: A Cincea Duminică
Înregistrare din 21 mai 2020

Tema: Evanghelia este pentru toți, indiferent de neam și limbă

English version

Revoluția Pascală: A Cincea Duminică

Prelegerile AIOCSRevoluția PascalăPartea a cincea: A Cincea DuminicăProtopresbiter Dr Doru Costachehttps://scd.academia.edu/DoruCostacheTema: Evanghelia este pentru toți, indiferent de neam și limbăTextul citithttps://aiocs.net/revolutia-pascala-a-cincea-duminica/English versionhttps://www.facebook.com/aiocs.net/videos/301114210889435/Partea a patrahttps://www.facebook.com/417042761963114/videos/873602363146319/Partea a treiahttps://www.facebook.com/417042761963114/videos/557987968461065/Partea a douahttps://www.facebook.com/aiocs.net/videos/257040192102546/Prima partehttps://www.facebook.com/417042761963114/videos/162400388430296/

Posted by The Australian Institute for Orthodox Christian Studies on Wednesday, May 20, 2020

Un context pentru reflecție (în engleză)
The Paschal Revolution: Beyond the Forty Days with the Risen Lord

Analiza citirilor scripturale ale sărbătorii: Fapte 11:19–30. Ioan 5:1–15.
Traducere din Reading Scripture in the Orthodox Church: The Sunday Cycle (pp. 25–27)

Rezumatele

Fapte 11:19–30 Unii creștini refugiați din Ierusalim au ajuns la Antiohia și în alte locuri, unde predicau Evanghelia către iudei. Alți misionari, veniți din Cipru și Cirene, predicau însă și către celelalte grupuri etnice. Barnabas a fost trimis de la Ierusalim să cerceteze cum stau lucrurile, pentru că numeroși membri ai altor grupuri etnice acceptau credința. Când a ajuns la Antohia, s-a bucurat de înflorirea Bisericii. L-a chemat pe Saul, care se afla în Tars, și împreună au lucrat spre consolidarea comunității antiohiene a sfinților, care acolo erau numiți creștini.

Ioan 4:5–42 Pe când trecea prin Samaria (pe care iudeii o considerau impură din cauza credințelor sincretiste ale locuitorilor săi), Iisus s-a oprit în afara orașului Sihar, în timp ce ucenicii săi au mers să cumpere de mâncare. La fântâna lui Iacov, unde se odihnea, Iisus i-a vorbit unei localnice despre apa vie dăruită celor care cred, anunțând că cei și cele care-l slăvesc pe Dumnezeu cum se cuvine nu mai depind de limitări geografice. Credincioșii îl adoră pe Dumnezeu în Duh și în Adevăr, fără să trebuiască să meargă altundeva decât unde sunt. La întoarcere, ucenicii s-au mirat văzându-l pe Iisus vorbind cu femeia. Locuitorii l-au invitat pe Domnul să petreacă ceva timp cu ei, crezând în el ca Hristos, Unsul lui Dumnezeu.

Înțelepciune

Creștinismul nu este o etnie consacrată religios. Adevărul care eliberează (Ioan 8:31–32) și aduce deplinătatea vieții (Ioan 10:10) nu poate fi închis în locuri sfinte ori înțeles ca moștenire genetică a unui anumit grup etnic privilegiat. Adevărul care eliberează—revoluția pascală—nu e mărginit de categorii de felul locației, al limbilor sacre, al obiceiurilor ori al națiunii. Nu trebuie să mergem la Ierusalim, la Athos ori altundeva pentru a deveni creștini. Nu trebuie să facem transfuzie de sânge și nici să învățăm limba zeilor antici pentru a fi creștini. Spre a fi creștini trebuie să ne transformăm în lumina Evangheliei. Cei dintâi misionari trimiși de la Ierusalim căutau să perpetueze caracterul iudaic al creștinismului și au fost șocați când au aflat că, la Antiohia, Evanghelia era predicată și altor popoare. Ce s-a petrecut în Antiohia este crucial pentru destinul creștinismului, anume, diseminarea Evangheliei ca adevăr ce eliberează umanitatea din  idiosincrasii culturale și mândrie etnică. Sfântul Barnabas și Sfântul Pavel au înțeles că Evanghelia nu predică o moștenire genetică presupus sacră și nici nu se folosește de presupuse limbi sacre. Hristos însuși i-a învățat pe femeia samarineancă și pe propriii săi ucenici că ceea ce contează este slăvirea Tatălui în Hristos (Adevărul) și în Duhul Sfânt, nu semnele exterioare ale unei religii. Dacă religia nu-i decât pentru unii, Evanghelia este pentru toți oamenii. Toți oamenii sunt chemați la Hristos. Nu contează cine sunt, de unde vin, ce memorie culturală îi condiționează, ori ce limbă vorbesc.  Aceasta este înțelegerea oricui aderă la Vestea Bună—revoluția pascală care transformă inimile noastre în izvoare de apă vie.

Mesajul

Fiind atopic, transnațional, transcultural și metalingvistic, creștinismul constă în slăvirea Sfintei Treimi și în transformarea personală.

Cuvintele cheie

cultură, eliberare, religie, slăvire, transformare

A patra prelegere

21 May 2020 © AIOCS