de Nicușor Nacu
De ce trebuie să parcurgem obligatoriu cartea din imaginea de mai jos
Presupun că mulți doresc să înțeleagă cum se interpretează textul evanghelic citit în duminici. Mai presupun că mulți s-au izbit de aproximări sau de puncte de vedere care le îngreună și mai mult înțelegerea, adăugând un plus de ambiguitate la terenul de ambiguitate deja existent. În acest caz, există soluții și ele ne sunt întotdeauna la îndemână. Este suficient să le căutăm. Abordarea directă a surselor – în fapt, ceea ce-i învățăm pe studenții din primul an – este condiția esențială a unei înțelegeri corecte. Orice „învățare” a Adevărului făcută dinspre lecturi secundare este deja îndepărtare de sursă și, în cazul în care continuă, este fatală. În consecință, ea încetează să mai fie „învățare”. În cazul în care doriți să reveniți la rigoare, mergeți direct la surse. O spun pentru că în ortodoxia contemporană, sursele sunt deja ignorate. Paradoxal, ignorarea lor creează convingeri. Imaginați-vă cum arată o convingere fondată pe ambiguități. Este ea însăși sursă de polemici care sfârșesc în absurd. Asistam zilele trecute la o polemică, fondată pe ambiguități, care mi-a revelat – a câta oară, oare? – că, în fapt, credincioșii ortodocși ca și unii teologi, de altfel, ignoră sursele evanghelice și patristice. Formația unora se fondează pe surse secundare și pe interpretări generate de neînțelegerea dogmei. În cele din urmă, convingerile care rezultă sunt deja ambigue în ele însele. În cazul în care o persoană – din trufie sau ignoranță (cele două se pot întâlni) – elaborează „scenarii” dogmatice cu valoare de adevăr, atunci consecințele sunt și mai grave.
Din nefericire, se întâmplă, mai des decât ne-am dori-o, ca înțelegerea doctrinei teologice să se fondeze pe ambiguități. Pentru că ambiguitățile nu au fost chestionate „la timp”, printr-un apel riguros și critic la surse, ele devin convingeri. Aici ne confruntăm cu marea problemă pe care o naște orgoliul cunoașterii : a da impresia că știi, că-i poți orienta pe alții, fără să faci tu însuți înainte o riguroasă pregătire a propriului tău teren intelectual. Orice disciplină își are propriile rigori. E valabil și pentru teologie. Imaginați-vă un profesor (indiferent de disciplină) slab pregătit care dă impresia că-și cunoaște domeniul. Rezultatele dezastruoase nu vor întârzia să apară. Or, doar sursele și pregătirea oferă repere și fondează stabilitatea. Însă, asta presupune cunoașterea lor cu rigoare. Nu prin aproximație. Paradoxal, însă, cu cât sunt mai riguroase, cu atât sunt mai ignorate, motiv pentru care cine nu se însoțește cu sursele devine el însuși sursă de ambiguitate. Poți face interpretări în legătură cu un aspect dogmatic numai după ce tu însuți ai înțeles problema în sine și ești sigur că afirmațiile tale nu depășesc cu o iotă adevărul dogmatic. De la acest aspect nu este permisă abaterea. De aceea cred că o revigorare la nivelul cunoașterii teologice nu poate începe decât dinspre voința de a ne informa direct la surse. Ortodoxia contemporană abundă în cunoscători, de la literați și liber cugetători, care vorbesc în numele teologiei, făcând lucrare ambiguă de „dogmatiști”, până la apologeți care au uitat că riscul emiterii de opinii teologice sau de teologumene se evită numai dinspre o cunoaștere riguroasă a textului scripturistic și patristic.
Voiam să fac această prezentare care pleacă de la o stare. N-o pot numi tristețe pentru că nu este. E, poate, mai mult o decepție, pe care o resimt și pe care nu pot să n-o mărturisesc. Rămân, totuși, optimist pentru că pricep, iar semnele nu încetează să-mi fie oferite la timp, că Domnul lucrează rigoarea prin oameni, prin căutători care, în ciuda a tot și a toate, își continuă drumul de căutare. Există încă surse înăuntrul spațiului creștin ortodox care pot oferi precizie și rigoare în cunoașterea teologică.
Am cunoscut în viața mea câțiva căutători de Dumnezeu care m-au marcat. Un căutător se remarcă prin fidelitate față de un principiu de la care nu abdică niciodată. Indiferent de piedici.
Doru Costache este unul dintre căutători. Doru nu face compromisuri cu nici-o noțiune. Totul este organizat pentru că el însuși a parcurs în amonte raționamentele care se găsesc în textul lui. Aruncați o privire pe site-ul părintelui Doru Costache și veți găsi o carte care vă va orienta, treaptă cu treaptă, în logica teologică și antropologică a textului scripturistic, așa cum Biserica l-a programat spre lectură de-a lungul anului liturgic. Doru pune în evidență dinamica relație care există între textul evanghelic și textele epistolelor citite liturgic, cunoscute îndeobște sub numele de Apostol. Cartea sa explică în trepte, cu o vigoare și pedagogie pe care numai reflecția critică și căutătoare o poate produce, de ce textul evanghelic nu este un popas ocazional, ci o epopee, o Lecție Întreagă, care – odată parcursă – oferă repere solide, jaloane dinamice, orientare și, mai ales, discernământ critic față de sine, față de semeni și față de Dumnezeu. În plus, vă poate organiza, pas cu pas, rigoarea despre care vorbeam anterior. Sper să găsesc într-o zi timpul necesar să vă prezint această Carte prin evaluarea pe care o merită cu adevărat efortul de căutare și rămânere în esențial ce stă la baza ei. Această carte mi-a oferit cu fiecare pagină confirmarea a ceea ce poate să însemne, concret, lucrul bine făcut în cunoașterea teologică. Citiți-o și vă veți bucura așa cum mă bucur eu însumi de fiecare dată când îi parcurg paginile. Timpul pe care-l veți parcurge citind-o va fi una dintre binecuvântări. Credeți-mă pe cuvânt!
12 February 2021
After a doctorate at the University of Bucharest and postdoctoral research at École Pratique des Hautes Études at Sorbonne, Paris, Dr Nicușor Nacu works as Maître d’enseignement at Haute Ecole Pédagogique de Lausanne (HEPL) and Haute École Pédagogique du Valais (HEPVS, Saint Maurice), Switzerland.