Pășind spre Post: Prima Treaptă

Prelegerile AIOCS 2021

Pășind spre Post: Reflecții Pregătitoare

Prima Parte: A Treizeci și Doua Duminică după Cincizecime

19 februarie

Protopresbyter Dr Doru Costache

Citirile scripturale ale duminicii: 1 Timotei 4, 9–15. Luca 19, 1–10

Un context al interpretării: Doru Costache, Citirea Scripturii în Biserica Ortodoxă: Jurnal (Sydney: AIOCS Press, 2021) 85–87.

Rezumatele

1 Timotei 4,9–15 Apostolul l-a sfătuit pe Timotei să urmeze cu speranță calea creștină, fără a-și neglija datoriile ca slujitor al poporului lui Dumnezeu. El trebuia să le fie tuturor exemplu de iubire, de credință și de curăție a vieții, învățând din Scriptură înțelepciunea împărtășită adunării. Trebuia să se țină de acestea în pofida suspiciunii credincioșilor în vârstă că tinerețea îl făcea nepotrivit să le fie păstor. Dat fiind mandatul bătrânilor care l-au hirotonit, Timotei trebuia să strălucească în ochii tuturor prin virtute.

Luca 19,1–10 Pe când Iisus vizita orașul Ierihon, mulțimile entuziaste îl aclamau. Zaheu, un colector de taxe care ajunsese bogat în mod ilicit, dorea să-l vadă pe Domnul. Fiind scurt la stat, s-a urcat într-un copac spre a vedea mai bine. Iisus i-a spus că ar vrea să-i fie oaspete la masă în acea zi. Bucuros de ocazie și sincer mișcat spre pocăință, în timpul mesei Zaheu s-a arătat gata să dea jumătate din averea sa celor săraci și să-i compenseze pe cei afectați de lăcomia sa. Iisus a răspuns că și Zaheu era fiu al lui Avraam (așadar, membru al poporului lui Dumnezeu) și că mântuirea a venit și asupra casei lui.

Înțelepciune

Cele două pasaje scripturale inaugurează mesajele care introduc Postul Mare. Prin selecția de citiri pentru următoarele sâmbete și duminici, într-adevăr, suntem invitați să cugetăm la adevăratul duh al postului, în particular, și la cum să trăim, în general (Matei 6,14–21; Luca 15,11–32; 18,10–14; Romani 13,11–14.4; 14,19–23; 1 Corinteni 8,8–9,2; 10,23–28). A posti cu adevărat înseamnă a înceta să ne judecăm semenii, a ne converti la viața virtuoasă și a-i iubi pe oameni. Falsul post constă în accentul asupra schimbării dietei. Pe acest fond, textele pentru astăzi înfățișează două atitudini greșite față de aproapele. Iată primul exemplu. Zaheu era un om lacom ale cărui fapte îi supărau mult pe vecini; era un păcătos, pur și simplu. Dar greșelile lui nu îndreptățeau pe nimeni din cei ce-l urau să-l judece. Potrivit clișeului lor, un colector de taxe nu putea fi decât necurat și nevrednic de a se afla în prezența celor „drepți.” Domnul știa însă foarte bine că păcătoșii se pot căi, dacă vor, și i-a dat lui Zaheu posibilitatea de a se schimba. Pe bună dreptate. Zaheu a folosit ocazia ce i s-a dat, schimbându-și radical felul de a privi lucrurile și de a trăi, eliberându-se de sub jugul materialismului. Hotărându-se să devină om, adică milostiv și plin de compasiune, a câștigat recunoașterea de „fiu al lui Avraam,” Avraam fiind tatăl tuturor credincioșilor (Romani 4,16–17; Galateni 3,7). Dar judecătorii lui Zaheu l-au judecat și pe Hristos, că s-a întovărășit cu un păcătos. Iată și al doilea exemplu. Sfântul Timotei era judecat de bătrânii din propria-i biserică doar pentru „păcatul” de-a fi fost prea tânăr la hirotonia întru episcop. Ăsta-i un alt clișeu, anume că tinerețea este incapabilă de sfințenie și de înțelepciune. Îndemnându-l să-și vadă de treabă fără a se mai tulbura de bârfe, sfântul Pavel a arătat, indirect, că progresul și maturitatea spirituale nu sunt condiționate de lungimea zilelor. În viața creștină vârsta este la fel de irelevantă ca și diferențele de gen, etnie și statut social (Galateni 3,27–28). Diferit de cazul lui Zaheu, nu există nici o dovadă că Timotei era păcătos. Pavel, îndrumătorul său în Hristos, a dat mărturie scrisă despre bunul caracter al discipolului său (2 Timotei 3,14–15). Povestea lui Timotei, așadar, nu este despre progresul de la rău la bine; este povestea avansării în credință și viață, pas cu pas. Ceea ce știm de la sfântul Pavel este că Timotei ajunsese de foarte tânăr sfânt și înțelept, întrecându-i pe bătrânii comunității pe care o păstorea. Atitudinea bătrânilor care-l disprețuiau pe tânărul episcop era nejustificată atât pentru că nimeni nu trebuie să-i judece pe alții (Matei 7,1–5), cât și pentru că nu era nimic rușinos în purtarea sa. Atitudinea lor față de sfântul Timotei era la fel de potrivnică etosului creștin precum a „drepților” din Ierihon care-l acuzau pe Zaheu de păcat. Iar cei care-l judecau pe Timotei îl judecau și pe sfântul Pavel, care-l făcuse episcop. Înfățișându-ne aceste exemple, citirile acestei duminici ne învață lecții importante. Creștinii nu trebuie să se preocupe de păcatele altora; trebuie să se îngrijească, în schimb, de propriile lor păcate. Creștinii nu trebuie să-i judece pe alții care, din iubire, arată compasiune către păcătoși. Creștinii nu trebuie să-și disprețuiască semenii; s-ar putea ca semenii lor să fie mai maturi decât ei. În sfîrșit, creștinii nu trebuie să-i disprețuiască pe cei care, cu discernământ, iau hotărâri pe care „drepții” nu le pot înțelege. Aceasta este înțelepciunea creștină. Aceasta este înțelepciunea postului.

Mesaj

Păcătoșii se pot schimba, iar vârsta este irelevantă în privința progresului duhovnicesc; clișeele nu ajută cu nimic atunci când vrem să pricepem viețile altora.

Cuvinte Cheie

înțelepciune, judecată, păcat, schimbare, sfințenie

Spre achiziționarea cărții

19 February 2021 © AIOCS