Pășind spre Post: A Doua Treaptă |

Prelegerile AIOCS 2021

[Free content © AIOCS]

Pășind spre Post: Reflecții Pregătitoare

A Doua Parte: A Treizeci și Treia Duminică după Cincizecime

26 februarie

Citirile scripturale ale duminicii: 2 Timotei 3, 10–15. Luca 18, 10–14

Un context al interpretării: Doru Costache, Citirea Scripturii în Biserica Ortodoxă: Jurnal (Sydney: AIOCS Press, 2021) 87–88.

Rezumatele

2 Timotei 3,10–15 Timotei trebuie să-și amintească de răbdarea, credința, virtutea și dragostea îndrumătorului său, Pavel, și să le imite cu toată sârguința. Trebuie să ia seama, în același timp, la dinamica sfințeniei și a bunătății, care implică progres duhovnicesc și riscul persecuției—dar și la dinamica imposturii și a înșelăciunii, la mișcarea unora de la răutate la mai multă răutate.

Luca 18,10–14 Iisus a spus o parabolă despre doi inși care-au mers la templu să se roage, un fariseu și un colector de taxe. Fariseul, încrezător în propria-i dreptate, îi mulțumea lui Dumnezeu că era tare virtuous, nu păcătos ca omul de alături. În schimb, colectorul de taxe, cunoscându-și căderile, se ruga din toată inima, cerând mila lui Dumnezeu. La sfârșit, Domnul a rezumat rezultatele celor două căi astfel: în timp ce slăvirea de sine a „dreptului” duce la umilire, smerirea de sine a păcătosului aduce slavă de sus.

Înțelepciune

A doua treaptă a pregătirii pentru post reia mesajul duminicii anterioare în forma unei pilde. Duminica trecută am văzut cum „drepții” din Ierihon îl judecau și pe Zaheu, colectorul de taxe care fura, și pe Domnul care i-a căutat compania. Cazul lui Zaheu, relatat în capitolul următor al Evangheliei după Luca, trebuie să constituie detaliul istoric ce a inspirat parabola citită astăzi. Legătura dintre cele două texte este evidentă. Acest fapt arată că Domnul căuta inspirație în viața de zi-cu-zi spre a oferi cuvântul vieții. Propunând citirea inversă, mai întâi a istoriei—adică întâlnirea lui Zaheu cu Iisus—și apoi a poveștii—adică pilda cu fariseul și colectorul de taxe—lecționarul ortodox face mai clară concluzia pe care Evanghelia o lasă, cumva, în suspensie. Ce contează este că prin ambele, povestea și istoria, Evanghelia învață aceeași înțelepciune: trebuie să privim în inimile noastre și să alungăm întunericul de acolo, nu să condamnăm păcatele altora. Precum „drepții” din Ierihon, fariseul s-a grăbit să-l condemne pe aproapele său. Prin concluzia parabolei, Iisus i-a învățat atât pe cei din Ierihon, cât și pe fariseu, să fie smeriți și iubitori, nu aroganți și mereu gata de a-și judeca semenii. Această lecție este direct relevantă pentru călătoria postului. Postul este plin de ispite. Una dintre acestea este mândria care-i poate cuprinde pe cei/cele care, prin postire, înfăptuiesc mari isprăvi ascetice. Dacă nu-și supraveghează propriile gânduri, se pot înșela că prin schimbarea dietei au devenit „drepți” și superiori altora. Așa s-a întâmplat cu fariseul, care, nu precum „păcătosul ăla,” postea de două ori pe săptămână și-și plătea datoriile către templu. Desigur, nu acesta-i cel mai rău lucru care se poate întâmpla atunci când ne lăsăm gândurile nesupravegheate. Cum sugerează atât parabola lui Hristos cât și scrisoarea sfântului Pavel, pericolul nu constă numai în eșecul personal al postitorilor încrezători în ei înșiși, a căror mândrie duce la umilire. Dinamica răului nu se oprește acolo; merge din rău în mai rău. Cei mândri încep să judece cu răutate, iar apoi devin violenți și persecutori ai altora. Așa cum l-au persecutat pe Domnul și l-au pus pe cruce, „drepții” din toate timpurile și locurile îi persecută și pe sfinți, și pe păcătoși. O lecție pentru post. O lecție pentru viață. Trebuie să fim atenți la calea pe care mergem.

Mesaj

Fie că realizăm mai mult decât alții în călătoria duhovnicească, fie mai puțin, nimic nu justifică mândria care ne împinge la judecarea și disprețuirea semenilor.

Cuvinte Cheie