Ce bine ar putea rezulta din pandemia de coronavirus? Păi, spre exemplu, în timp ce reducem activitățile noastre obișnuite în mod treptat, avem rara ocazie de a ne încetini viața și de a adopta o manieră contemplativă. Amintiți-vă de ritmurile noastre nebune dinainte de toate acestea—ce ocupați ni se părea că suntem, sau chiar eram, și cât de mult asta ne împiedica să privim dincolo de suprafața oglinzii în care obișnuiam să ne admirăm… Niciodată nu priveam înăuntru; cătam la măgulitoarea noastră imagine. Tot fugeam de noi înșine, urând fiecare clipă de pace și liniște, mereu căutând zgomotul ce ne făcea să ne simțim vii. Ei, bine, cineva s-a supărat, și-a luat jucăriile și ne-a lăsat baltă, așa cum eram, goi, deșerți. Dar stă în puterea noastră să ne regrupăm, să privim înăuntrul nostru, să ne descoperim pe noi înșine.
Ah, nu vă grăbiți! Să nu credeți dumneavoastră, credincioșii, că o duceți mai bine decât vecinii cu principii seculare. Și dumneavoastră sunteți dependenți de zgomot. Haideți doar să ascultăm văităturile pe care le auzim în jurul nostru, inși zbierând că vor bisericile deschise, că vor înapoi la liturghia lor, la tămâie și la cântece și la ce simțeau dumnealor în liturghie—cât de mult le lipsesc toate acestea, îmbulzeala, predicile plictisitoare etc. Toate astea-mi sună a dependență. Vor fi fiind ele diferite, dar tot de zgomot e vorba.
Acum, nu am prea mult de spus vecinilor noștri care se conduc după principii seculare. Văd cum se țin ocupați chiar stând acasă, jalnic adaptând viața lor dinainte la spațiul limitat al căminelor dumnealor. Aș avea ce să le spun, dar mi-e teamă că nu vor înțelege. Iată ce aș vrea să le spun: “veniți și vedeți! Gustați și vedeți!” Dar nu-i chem să devină participanți la spectacolul tot atât de jalnic al religiei noastre liturgice. Nu vreau ca dumnealor să ia creștinismul drept o altă formă de dependență de zgomot. Vreau ca dumnealor “să vină și să vadă” ceea ce Hristos oferă tuturor, renaștere, înnoire, plinătatea vieții, participare la viața dumnezeiască. Vreau ca dumnealor să-și schimbe felul de a gândi potrivit Evangheliei, nu să devină oameni religioși ori spirituali. Vreau ca dumnealor să înțeleagă faptul că Evanghelia ne învață cum să devenim ceea ce credem că suntem, oameni.
Același lucru îl am de spus fraților mei și surorilor mele întru credință. În timpuri cum e cel de acum, când suntem forțați dincolo de limitele obișnuințelor noastre — anume, când suntem împiedicați să ne mai adunăm în dumnezeiasca liturghie — trebuie să ne întoarcem spre noi înșine, să ne rugăm și să reflectăm. Iată câteva întrebări pe care ni le putem pune. Ce suntem noi, creștinii ortodocși? Ce este creștinismul ortodox? Este cumva ortodoxia o religie liturgică, sau o comunitate de oameni înnoiți? Este cumva creștinismul nostru reductibil la contextul liturgic, cu ritualurile și zdrăngănelile sale, cu zgomotul său și cu fumul de tămâie? Ce înseamnă contextul liturgic atunci când comunitatea adunată acolo nu este întemeiată pe temelia hristică a înnoirii vieții? Ce înseamnă acest context când participanții nu urmează cursul vieții Sfintei Maria Egipteanca, așadar atunci când evită convertirea? Pe 1 aprilie ne-am amintit de viața sa. Unii dintre noi poate chiar i-au citit Viața, scrisă de Sfântul Sofronie al Ierusalimului. Sfânta nu era bisericoasă. Nu mergea regulat la biserică. Nu știa cântări bisericești. Dar și-a schimbat viața, devenind o ființa umană completă, așa cum promite Evanghelia. În taina vieții sale se dezvăluie adevăratul răspuns la întrebările mele.
Viața Sfintei Maria Egipteanca
Timpul de acum poate fi o provocare. Vremea de acum este un timp al durerii și al suferinței, al morții și al pierderii, dar cred că ceva bun tot poate să rezulte din toate acestea. Trebuie să răscumpărăm vremea cumva, învățând, prin limitările de acum, ce suntem, ce trebuie să fim, ce contează până la urmă. Continuați să vă rugați. Priviți în inimile dumneavoastră. Potoliți-vă, ascultați. Așteptați ca Domnul să dea pagina, n-o dați dumneavoastră în locul proniei.
[Text tradus și adaptat după reflecția Turning the Tables on the Pandemic]
4 April 2020 © AIOCS