Pășind spre Post: A Patra Treaptă

Prelegerile AIOCS 2021

[Free content © AIOCS]

Pășind spre Post: Reflecții Pregătitoare

A Patra Parte: A Treizeci și Cincea Duminică după Cincizecime

9 martie

Protopresbyter Dr Doru Costache

Citirile scripturale ale duminicii: 1 Corinteni 8,8–9,2; Matei 25,31–46

Un context al interpretării: Doru Costache, Citirea Scripturii în Biserica Ortodoxă: Jurnal (Sydney: AIOCS Press, 2021) 90–92.

Rezumatele

1 Corinteni 8,8–9,2 Mâncarea nu-i relevantă pentru călătoria noastră spirituală. Cei/cele tari în credință știu că, de vreme ce zeii religiilor nu există, a mânca din cărnurile jertfite lor nu are importanță. Dar când a mânca îi scandalizează pe cei/cele a căror credință este slabă, din compasiune trebuie să ne pliem slăbiciunilor lor. Și astfel toți ne mântuim prin înțelepciunea cu care cei/cele tari tratează slăbiciunea celor slabi/slabe în credință.

Matei 25,31–46 După ce le-a spus celor prezenți câteva parabole despre împărăție, Domnul le-a descoperit că atunci când se va întoarce în slavă va judeca întreaga omenire, atât oile—adică pe cei liniștiți și ascultători—cât și caprele—adică pe cei neliniștiți și neascultători. Doar oile vor vedea fața Domnului. Atunci, nelămurite, caprele vor întreba de ce nu au acces la prezența divină. Răspunsul este simplu: pentru că n-au slujit surorilor și fraților mai mici ai lui Hristos. Deci, n-au slujit nici Domnului, care se identifică iubitor cu defavorizații lumii. La rândul lor, oile, complet surprinse de laudele primite pentru omenia lor, îl vor întreba pe Domnul când i-au slujit. Și în cazul lor răspunsul este simplu: l-au slujit prin faptul de a-i fi iubit pe frații și pe surorile lui mai mici. Cele două moduri de viață—slujirea altruistă a semenilor și egoismul insensibil la prezența oamenilor—duc la rezultate diferite. Nefiindu-le dat să-l vadă pe Domnul, caprele primesc pedeapsă. Oile, în schimb, în prezența Domnului moștenesc viața.

Înțelepciune

Cea de-a patra treaptă a pregătirii pentru post dezvăluie o altă latură socială a călătoriei noastre. Creștinii nu pot fi poporul lui Dumnezeu dacă nu iubesc întreaga omenire, mai ales pe cei defavorizați și marginalizați dintre semeni. Acest mesaj amintește de înțelepciunea Duminicii a Douăzeci și Doua după Cincizecime, comunicată prin intermediul pildei despre Lazăr și bogatul anonim. Personajele din Evanghelia de astăzi sunt—metaforic—oile ascultătoare și caprele neascultătoare. Aceste animale domestice au fost alese ca ilustrări ale lecției tocmai pentru atitudinea lor diferită față de păstor și față de cele din jur. Întruchipând neascultarea de Păstor (Hristos) și lipsa de grijă pentru propriul lor mediu de viață, distructivele capre s-au dovedit a fi fără inimă față de aproapele, căruia nu i-au slujit. La rândul lor, blândele oi, întruchipând ascultarea de Păstor (Hristos) și capacitatea de a coabita armonios cu mediul lor de viață, s-au arătat pline de compasiune față de aproapele, căruia i-au slujit; pentru aceasta, au aflat pășune cu iarbă bună, viața dumnezeiască. Sigur, acest mesaj nu se mai referă la „drepții” care-i judecă pe păcătoși sau de fapt pe oricine, dar este la fel de important pentru perioada postului. Postul și viața creștină nu înseamnă respectarea unor prescripții religioase de genul rețetelor de post. Nu presupun nici a lua seama la noi înșine până la pierderea sensibilității față de prezența, nevoile și slăbiciunile aproapelui. Postul nu se referă la a mușca din trupul aproapelui. Postul înseamnă a fi de ajutor aproapelui. Viața creștină nu se îngrijește de prescripții religioase care ne orbesc față de prezența aproapelui. Nu. Viața creștină este a discerne că valoarea aproapelui depășește orice altă valoare—și a acționa corespunzător. Doar în această lumină are postul valoare. Ca activitate de natură ascetică ori exercițiu spiritual, postul ne dă ocazia de a deveni altruiști și sensibili la semenii cu care Hristos se identifică iubitor. Iar unde-i Hristos, acolo este și Duhul. Postul ne învață să privim înțelept, cu discernământ în jurul nostru și să-i tratăm pe semeni în această lumină. Dacă suntem temple ale Duhului, trebuie să cinstim toate celelalte temple în care Duhul este prezent și cărora Fiul Omului le-a devenit frate, păstor și mântuitor.

Mesaj

Conduși de Duhul, creștinii nu prețuiesc nimic mai presus de cei cu care Hristos se identifică, surorile și frații lui mai mici.

Cuvinte Cheie

aproapele, asceză, compasiune, solidaritate, templu

Spre achiziționarea cărții

9 March 2021 © AIOCS